Cum ai putut ?

Cand eram un catelus , te binedispuneam cu nazdravaniile mele si te faceam sa razi. Ziceai ca sunt copilul tau , si indiferent de cate perechi de pantofi ti-am distrus si de cate perne am smotocit , am devenit prietenul tau cel mai bun . Ori de cate ori faceam vreo nazbatie , imi aratai degetul aratator si imi spuneai ,, Cum ai putut ? " ... , insa apoi te aplecai spre mine , ma rostogoleai si ma mangaiai pe burtica ... Treptat ai inceput sa iti petreci mai mult timp la locul tau de munca si in afara casei pt ca iti cautai un prieten uman :( . Ea , sotia ta nu e o iubitoare de caini si totusi eu am primit`o cu drag in casa noastra . Am incercat intodeauna sa ii demonstrez afectiunea si supunerea ... Eu eram fericit pt ca voi erati fericiti ... Curand au aparut si ,, puiutii umani " si eu m-am bucurat alaturi de voi . M-a fascinat duiosia lor , mirosul si culoarea lor rozulir ... Vroiam sa ii ingrijesc asa cum voi ii ingrijeati . Doar ca voi erati ingrijorati ca ii voi rani . Si uite asa imi petreceam timpul inchis in cealalta camera sau in cusca de caini . Numai eu stiu cat ii iubeam ! Si am devenit un ,, prizonier al iubirii " . Dupa ce ei au crescut , au inceput sa fie prietenii mei . Ii lingeam in timp ce ei se urcau pe spinarea mea . Se agatau de blana mea , imi bagau degetele in ochi , imi cercetau curiosi urechile si imi dadeau sarutari peste nascul meu umed ... Eu ii adoram , le adoram mangaierile pt ca ale tale au devenit mai putine si din ce in ce mai rare . I-as fi aparat cu pretul vietii mele daca ar fi fost nevoie ... Ma strecuram in paturile lor si le ascultam visele secrete . Asteptam rabdator sa aud masina pe strada cand veneata acasa . La inceput eram ,, cainele tau " acum sunt ,, doar un caine " :(( . Acum t-ie greu sa imi faci capricii si te plangi pt fiecare chieltuiala necesara pentru intretinerea mea ... Ti s-a oferit sansa sa te muti in alt loc cu serviciul ... Te vei muta cu familia ta intr-un apartament in care ANIMALELE de COMPANIE nu au voie :( ...  Ai luat aceasta decizie pt ca asa este mai bine pt familia ta , imi amintesc ca odata eu eram familia ta :P ... Am fost incantat de plimbarea cu masina pana am ajuns ... La adapostul de animale ! Mirosea a caini , pisici a teama , a disperare ... Ai completat documentele si ai spus ,, Stiu ca o sa ii gasiti o casa " , ei au ridicat din umeri si te-au privit cu tristete . Stiau destinul ce il asteptau pe un caine de o anumita varsta , chiar daca acest caine are ,, pedigree " ... A trebui sa il indepartezi pe copilul tau de la gatul tau , el atunci te implora cu disperare : ,, Nu , tati , nu il lasa sa imi i-a cainele " ... Tu m-ai mangaiat usor pe cap , evitand sa ma privesti . Ai refuzat sa imi pastrezi zgarda si lesa macar ca amintire dupa cat de fericiti am fost impreuna ... Aveai o intalnire unde trebuia sa ajungi , asa unde aveam si eu una ... Atunci au venit niste oamenii si m-au luat , am ajuns intr-o camera si acolo ... Acolo m-au pus pe o masa si mi-ai facut o injectie , am simtit serul rece intrand in vene ... Ultima bataie din coada si gata ... Apoi am ajuns in ,, raiul animalelor " unde imi e mai bine , dar imi lipsesti tu , stapanul / prietenul meu ...